miercuri, 19 octombrie 2016

DURERE VEȘNICĂ - de MihailJan



DURERE  VEȘNICĂ


de MihailJan

Durere în suflet, lacrimi şi rugăminte
 Cu paşi pierduţi, rătăcesc printre morminte.
 Îmi ridic privirea pierdută la cer:
-Mi-ai luat nădejdea-n viaţă să sper !
 Pe Tine Doamne, vreau să te întreb,
 Îmi vei da putere să Te-nțeleg ?


 Mă întreb repetat cu aceleaşi cuvinte,
 Oare cine-i capabil să pătrundă-n a Ta minte ?
 Mă întreb dacă-mi vei da putere,
 Să nu Te judec eu la atâta durere ?
 Cu ochii pierduţi trecutu-l răsfoiesc
 Caut răspunsuri şi nu le primesc.


 Nu mai am putere, să simt nici durere
 Aştept lămuriri la întrebările mele.
 Tu rămai mut, îmi ascunzi răspunsul
Şi cuvintele mi se împrăştie cum vrea vântul
 Ele cad ca şi frunzele pierdute care acoperă pământul.
 Doar tu mamă şi mormântul, îmi înţelegeţi cuvântul.


 Mi-aş dorii măcar încă o dată în viaţă
Să-ţi simt degetele pe-a mea faţă
Mi-aş dori să-ţi mai mulţumesc odată 
Că tu eşti aceea care mi-ai dat viaţă
Să te iau în braţe, să-ţi simt mângâierea
 Să grăiesc cu tine şi nu cu tăcerea.


(superbă poezie găsită pe net)