|
|
DRAGOSTE
de Zorica Latcu
Pentru Tine, Doamne, numai pentru
Tine,
Am cules argintul nopților de Mai.
Am legat în cântec zumzet de
albine,
Glas de alăută, dulce viers de nai.
Am aprins în suflet tinere
văpăi,
Străluciri de aur, flăcări de rubine,
Am căutat în noapte luminate
căi,
Către Tine, Doamne, numai către Tine.
Am cetit din file vechi, cu
slova ștearsă,
Stih de preamărire, sfânt Numelui Tău,
Am țesut în pânză
Jertfa Ta nearsă,
Ce-a zdrobit tăria veșnicului rău.
Am cântat iubirea
sfintelor femei,
Care-au mers la groapă ca să Ți se-nchine,
Am cusut din
raze râuri de scântei,
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine.
Ți-am
trimis spre ceruri tainica solie,
Dragoste curată, dor nepătimaș,
Să-mi
gătești de nuntă haina argintie
Și-n sclipiri de soare să-mi gătești
sălaș.
Dragostea curată, dorul din solii,
Cu miros de smirnă-n rugă să
se-mbine,
Ca să urce fumu-n valuri viorii,
Către Tine, Doamne, numai
pentru Tine.
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Vreau să-mi frângă,
albe, oasele sub roți,
Vreau să-mi curgă rumen, sângele din vine,
Trupul
meu cel fraged să mi-l rupă toți.
Învelită-n haina marilor dureri,
Suflet
plin de taina lumilor divine,
Să pășesc pe calea grelelor tăceri,
Către
Tine, Doamne, numai pentru Tine.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
