NINSOAREA
de Leonida Lari
S-a stins iubirea, dragul meu , mă iartă ,
nu eu m-am străduit spre a o stinge-
şi trupul ei subtil , pătruns de soartă,
se-acoperă de fulgi , căci ninge, ninge !
Peste țărâni setoase de-un mileniu
nige aşa, cum n-a mai nins vreodată,
ninge aşa , de parcă-un om de geniu
s-a pomenit cu lama-n bereghetă.
Şi neaşteptat l-a răzbunat natura ,
vărsând pe lumi potopul de ninsoare -
ninge cumplit, de îmi lipseşte gura,
şi cad troiene peste disperare .
Imaculat dezastru !Unde-s, unde
urmele lui ce m-au făcut să sufăr ?-
Zăpada totu-nghite, totu-ascunde ,
chiar şi pe mine - albă-s ca un nufăr .
Un nufăr uriaş care uneşte
cer şi pamânt prin al ninsorii vaier -
s-a stins iubirea ca pe țărm un peşte ,
doar lacrimi înghețate ard în aer.
|
|
