SBOR NESIGUR de Emil Gulian

SBOR  NESIGUR de  Emil  Gulian In iarbă nu ești, te-înfășoară Cerul departe și sărac, Cu țipla umedă și rece In care inima-mi îmbrac... Ași vrea să te sărut pe cerul Cu crengi uscate, neperechi. Ai ochii vechi Și părul lipit peste urechi. Va păli norul alburiu Și păsări ce țipând vor trece, Vor înțepa aerul rece, Sus desenând trupul tău viu.   - 1928 -