Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viața în suspine,
Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în țara mea !
Ah ! în țara mea frumosă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.
Vezi o culme muntenească
Ș'o căsuță de desubt ?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.
În dumbrava verde, deasă,
O fecioară vezi trecând ?
Este-a inimei miresă,
Ce mă chiamă suspinând.
La străini am stat la masă,
Și cu ei m'am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.
Cine țara 'și iubeste,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh ! atunci inima-mi crește.
Când gândesc a o vedea !
Fericiți câți sînt aproape
De căminul părintesc !
D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în țara mea !
