sâmbătă, 15 februarie 2014

STEA - de Gh. Istrate









STEA

de Gh. Istrate


Mi-e sufletul neumilit
de răul lumii m-am ferit


ridic o floare albă-n cer
prin mlaștinile de mister


răsar la ziuă într-un nufăr
din steaua mea în care sufăr


vai, într-o zi mă voi trezi
fereastră dincolo de zi


privindu-mi viața în răspăr
umblând senin prin adevăr.


Stau prea de mult în infinit -
ploaia luminii m-a-nvechit.