 |
AMINTIRE de George Topîrceanu Am stat o clipă-n loc s-ascult, Ce freamăt lung s-aude ?... Doar vântul apa scutura Din ramurile ude. Și pașii mei foșneau ușor Pe frunzele cărării, Mergeam în noapte tremurând De chinul așteptării. La stânga condru-ntunecat, Grădina-n mâna dreaptă Și-n fund o casă între plopi... Iubita-n prag m-așteaptă. Așa, țin minte ca acum, Când ne chemam în șoapte Prelung, departe a țipat O pasăre de noapte. Mi se părea când ascultam Copacii mari din față Că dușmani răi și nevăzuți Vor să mi-o ia din brață, Și-atunci bolnav o sărutam Pe ochii mari, pe tâmple, Și-n taină parcă așteptam Un rău să mi se-ntâmple... În zori de zi ne-am despărțit. Cântau în sat cocoșii Iar norii de la răsărit Pluteau în flăcări roșii. Și-acum sunt singur...și-i târziu... Iubita mi-e departe. Mă arde-n suflet dorul viu, Și zilele mi-s moarte. 1920 |
|
|
