Specie a genului epic, în proză, de dimensiuni relativ reduse (se situează între schiță și roman), cu un fir narativ central și o construcție epică riguroasă, cu un conflict concentrat, care implică un număr redus de personaje.
Narațiunea se desfășoară liniar, cronologic, prin înlănțuirea secvențelor narative.
Se observă tendința de obiectivitate, de atenuare a prezenței naratorului care nu se implică în subiect și se detașează de personaje. Întâmplările sunt relatate alert și obiectiv, naratorul intervine relativ puțin prin considerații personale, iar descrierile sunt minime.
Acțiunea nuvelei este mai dezvoltată decât a schiței, pusă pe seama unor personaje, ale căror caractere se desprind dintr-un puternic conflict.
Relațiile temporale și spațiale sunt clar delimitate. Timpul derulării evenimentelor este precizat, ceea ce conferă verosimilitate.
Se acordă o importanță mai mare caracterizării complexe a personajelor decât acțiunii propriu-zise. Personajele sunt caractere formate și se dezvăluie în desfășurarea conflictului. În funcție de rolul lor în acțiune, ele sunt construite cu minuțiozitate (biografia, mediul, relațiile motivate psihologic) sau sunt portretizate succint.
Rolul detaliilor semnificative.
Specie epică, în proză, apărută în literatura europeană în secolul al XV-lea.
Ca specie modernă, nuvela are o construcție epică riguroasă.
Comparativ cu alte specii epice în proză:
- prin dimensiune, nuvela și povestirea se situează între schiță și roman
schița < nuvela și povestirea < romanul.
Spre deosebire de roman, nuvela este concepută pentru o lectură nefracționată.
Deosebiri NUVELĂ - POVESTIRE
NUVELĂ
- tendințaspre obiectivare a nuvelei (narațiunea la pers. a III-a)
- autorul nuvelei își construiește personajul prin mai multe detalii
- raportul cu realitatea: nuvela urmărește realizarea verosimilității
POVESTIRE
- caracterul subiectiv, prin situația de transmițător a naratorului (narațiunea la pers. I)
- autorul povestirii este mai interesat de situația epică în care se află personajul
- povestirea poate porni de la date mai îndepărtate ale realului (întâmplări senzaționale sau insolite), dar perspectiva narativă susține iluzia autenticității.
TIPURI DE NUVELĂ
- după curent literar:
- renascentistă,
- romantică,
- realistă,
- naturalistă, etc.
- istorică,
- psihologică,
- fantastică,
- filozofică,
- anecdotică,
- socială.
NUVELA ISTORICĂ
- este inspirată din trecutul istoric (cronici, lucrări științifice, folclor);
- se distanțează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune și prin viziunea autorului;
- are ca temă evocarea artistică a unei perioade din istoria națională, locul și timpul acțiunii fiind precizate;
- subiectul prezintă întâmplări care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie;
- personajele au numele, unele trăsături și acțiuni ale unor personalități istorice, dar elaborarea lor se realizează prin transfigurare artistică, în conformitate cu viziunea autorului;
- reconstituirea artistică a epocii se realizează și prin culoarea locală (mentalități, comportamente, relații sociale, obiceiuri, vestimentație, limbaj), conferită de arta narațiunii și a descrierii.
