STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ (IV) - STILURILE CREȘTINISMULUI - ARTA DECORATIVĂ ROMANICĂ

Este varianta occidentală a bizantinismului. Apare în secolul al X-lea. Și în acest caz, cele mai importante documente le furnizează tot edificiile de cult sau cele regale. Stilul decorativ prezintă particularitatea de a nu deriva din arhitectură. Are de asemenea un caracter grafic, atât în reliefurile de piatră cât și în picturile ce împodobesc interioarele și exterioarele. Subiectele: sfinți având întotdeauna aceleași mișcări cu care binecuvântează, aceleași veșminte cu aceleași falduri regulate. 
 




Alte elemente folosite sunt: animale fantastice, combinații liniare (derivând probabil din arabescuri), elemente clasice, denticule rozacee, palmete. Spre deosebire de arta antică, în care domina grija pentru efectul general al ansamblului logic amenajat, în cea romanică apare originalitatea amestecului de elemente, corpuri animale cu fețe umane, șerpi cu capete de tauri și alți monștri imposibili, descriși de pioși doctori medievali a căror autoritate era de necontestat. Compoziția decorativă - întotdeauna bine închegată -  încorporează orice element al repertoriului, adaptându-l  cerințelor spațiale și formelor arhitecturii.  Chiar și trupurile omenești sunt turtite, alungite, dacă compoziția o cere. Și totuși, stilul romanic nu comunică senzația dezacordului. Simțul decorativ al  meșterilor echilibrează cu artă expresiile convenționale, schematizate.







Mobilierul, destul de rudimentar, redus la strictul necesar și putând fi ușor transportat, se compune, din paturi, taburete, cufere, candelabre, măsuțe de scris.

Viața nomadă de până în secolele VIII - X - XI (în funcție de țară) impunea anumite norme severe de trai. Au rămas extrem de puține mărturii asupra interioarelor din primele secole ale creștinismului.



  Tronul lui  Dagobert  (bronz) - sec. IX  - Franța (muzeu Paris)



La Ravenna și Cluny se găsesc câteva piese de mobilier din abanos și fildeș, tapiserii, orfevrărie.În multe alte muzee din lume (mai ales Europa occidentală) se află emailuri, feronerie, argintărie, manuscrise caligrafiate pe pergament și ornate cu miniaturi și obiecte utilitare de bronz.

o parte dintr-o piesă de mobilier - sec. IX



Dominanta esențială a întregii arte decorative romanice (ca și a sculpturii, reliefurilor și picturii) este naivitatea.





țesătură cu fir de mătase - sec. VIII -IX



Meșterii romanici nu prea cunoșteau canoanele estetice. Talentul, bunul simț și dragostea cu care au imaginat și realizat totul a  echilibrat lipsa de cunoștințe. Iar omenirea, într-una din cele mai dure perioade, n-a pierdut contactul cu arta. În muzee, biserici și colecții sunt păstrate până astăzi opere care încântă și emoționează în egală măsură, pentru calitățile lor, în ciuda primitivismului cu care sunt concepute.În România, reliefurile, unele coloane și capiteluri ale catedralei de la Alba-Iulia sunt reprezentative pentru sculptura romanică târzie.





Manuscrisele - texte ale călugărilor - cel mai adesea cu conținut religios și împodobite cu miniaturi colorate, constituie cea mai bogată și răspândită moștenire a artei decorative romanice, din care n-a rămas mare lucru. Există câteva și la biblioteca din Alba- Iulia.








Bazilica San Clemente - sec. XII - Roma
renumită pentru mozaicurile sale






Potir cu rol religios - sec. X






Pat de fier - sec X -





Capital din sec. XII - Franța - muzeul din Arles






vikingi - sec. IX.





Charlemagne - Sec. X - altar




Harta Europei în secolul al XII-lea