Sub pinii unde se feresc,
Stu bufnițele înșirate
Ca niște zeități ciudate,
Cu ochi înflăcărați.Gândesc !
Încremenite în frunziș,
Așteaptă ceasul întristării,
Când valurile înserării
Îneacă soarele pieziș.
Cuminților le dau povață,
Mereu să se păzească-n viață
De tot ce-i zgomot și mișcare.
Dar, umbre urmărind, fugare,
Își poartă omul nenorocul
De-a tot voi să-și schimbe locul.
